Ovid Caledoniu (pseudonim al lui Jean Florea Georgescu; 22 martie 1914, Bucureşti - 15 ianuarie 1974, Tecuci, judeţul Galaţi) este un poet. Este fiul Varvarei şi al lui Tănase Georgescu, funcţionari. Urmează, la Bucureşti, cursurile liceale, apoi Facultatea de Teologie, absolvită în 1939, şi Facultatea de Litere, terminată în 1944.

Debutează cu poezie în revista „Pegas", în 1933 şi e redactor, împreună cu Virgil Carianopol şi Miron Suru, la revista „Meşterul Manole" (1939-1942), condusă de Vintilă Horia. A colaborat la „Curentul magazin", „Dacia rediviva", „Făgetul", „Frize", „Gândirea", „Îndreptar", „Înnoirea", „Litere", „Mu­guri literari", „Orion", „Pegas", „Revista Fundaţiilor Regale", „Semne", „Universul literar", „Veac nou" etc. Editorial, a debutat cu volumul de versuri Endymion, apărut în 1937.

Dacă în perioada interbelică Caledoniu s-a dovedit o prezenţă activă în viaţa literară, numele său fiind întâlnit în multe dintre publicaţiile vremii, în schimb, după 1944, s-a dedicat aproape în exclusivitate activităţii didactice, funcţionând ca profesor de limba şi literatura română la Tecuci între 1944 şi 1974, refuzând să se mai implice în vreun fel în destinele breslei scriitoriceşti. Discret, de-a dreptul solitar, a resimţit „indexarea" sa pentru România - hotar de răsărit al Europei (1943) ca pe o posibilă ameninţare, şi, ca atare, a preferat retragerea, de fapt, recluziunea.

În volumele Endymion şi Vrăjitorul apelor (1942), se simt, aşa cum s-a remarcat, influenţe din lirica blagiană, dar şi din poezia romantică germană din sau cea rilkeeană. Delicateţea, suavitatea, sensibilitatea, uneori exacerbată sunt doar câteva dintre caracteristicile versurilor lui Caledoniu, extrem de cizelate, de „lucrate", fără ca ideea să piardă însă din profunzime. Pre­dominant rămâne sentimentul de solitudine; în absenţa divinităţii (căreia nu îi cere, patetic, semne palpabile de existenţă, precum Tudor Arghezi în Psalmi), poetul se simte neajutorat, abandonat, fără putinţa de a depăşi teama de necunoscut, de moarte.

S-a retras la Tecuci, unde a devenit profesorul de limba şi literatura română Ion Georgescu. În această perioadă, singurele sale tangenţe cu viaţa scriitoricească au fost şedinţele cenaclului literar tecucean „Calistrat Hogaş”, pe care-l frecventa.

În 1973, Ovid Caledoniu a publicat un nou volum de versuri, „Pasărea de foc”, însă n-a mai reuşit să pătrundă într-o lume literară de care se izolase în urmă cu aproape trei decenii.

A încetat din viaţă la Tecuci, pe 15 ianuarie 1974. În memoria sa, fosta Şcoală Nr. 8 din Tecuci, unde a predat o mare parte a carierei sale didactice, se numeşte astăzi Liceul Tehnologic „Ovid Caledoniu”.